Ceva, de fapt mai multe ceva-uri ma fac sa fiu nemultumita, nefericita, neimplinita cu mine si cu tot ce se intampla in viata mea. Problema mea e ca odata intrata intr-o zona de comfort, raman acolo. Si raman. Chiar daca nu imi convine deloc ceea ce se petrece. Si ceea ce e mai rau e ca nu fac nimic ca sa ies din asta, ci mai mult, ma afund si mai mult in dezastrul meu.
Azi e o zi in care m-am gandit la trecut mai mult decat am facut-o in ultimele zile si m-a durut cand am privit inapoi. M-a durut pentru ca, poate, imi e dor. Mi-e dor nu de tine p., ci cred ca mai mult de iluzia unui tu care ar fi facut ca tu sa fii EL. Si in unele momente mi-e groaznic de dor, insa in aceleasi momente imi aduc aminte de tot ce am patimit din cauza ta si parca apoi imi e mai greu sa las totul in urma. Insa as vrea sa cred ca macar 5 minute dupa ce am disparut din viata ta te-ai gandit la mine si doar la mine, la omul care a fost o buna bucata de timp in viata ta.
Nostalgiile si nemultumirile vin bineinteles nu din prea mult bine ci din, nefericirea in care ma gasesc acum. Nu stiu ce caut sau de ce ma complac in ceea ce sunt acum, pentru ca un lucru e clar, locul meu nu e unde sunt acum si lucrul acesta imi este confirmat in fiecare zi, la fiecare 2-3 ore.
Si e al naibii de trist.
