sad smile.

e ciudat cum toata lumea ma intreaba ce mai fac, cum ma simt, ce am patit in ultima vreme si tu...bine, tu nici nu te sinchisesti sa zici buna in unele zile.
e ciudat cum ma astept sa aud unele lucruri pe care le stiu atat de bine si pe care totodata nu as vrea sa le aud. incerc sa ma mint, nu vreau sa vad realitatea, ma ascund dupa deget si ma prefac ca sunt bine. si totul e bine atata timp cat am oameni in jurul meu, galagie. si apoi ajung acasa si ma sedez cu muzica, pentru ca nu suport sa aud toate vocile din capul meu care-mi zbiara cat de tare doare, care vor sa auda si glasul tau macar un minut. nu mai suport linistea, ma sperie, ma ingrozeste. nu mai vreau sa-mi aud gandurile pentru ca stiu prea bine unde-mi fug cand prind o clipa de tacere.
din nou o sa ma zvarcolesc, o sa ma chinui si-o sa adorm intr-un final sperand ca maine o sa-ti aduci aminte si de sufletul de care aparent nu-ti pasa.