Se spune ca odata ce o relatie se termina, trebuie sa pastrezi amintirile frumoase care au legat-o. Se spune ca e frumos sa ramai prieten cu cel/a cu care te-ai trezit dimineti la rand si cu care ai impartit clipe de fericire. Se spune ca odata ce v-ati despartit trebuie sa treci peste tot si, sa strangi frumos totul si sa le pui in cutia trecutului.
Si totusi, cine stabileste acest "se spune ca"? Exista un cod social al relatiilor incheiate intr-un mod mai mult sau mai putin placut? Lucrurile functioneaza altfel. Nu, nu-ti vei aminti cat de frumos a fost in Bahamas cu el/a, nu o sa ramaneti prieteni la catarama mai ales daca lucrurile nu s-au incheiat clar intre voi si daca (cum se intampla in cele mai multe cazuri) unul a facut in asa fel incat sa nu iti mai vina sa il vezi in fata ochilor. Raman lucruri nespuse, poze rupte si lacrimi cazute. Raman intrebarile "Unde am gresit? Cu ce (i-)am gresit? De ce mi-a facut asta cand tot ce am vrut a fost sa (ne) fie bine?" la care bineinteles ca nu o sa primesti un raspuns. Sau daca da, este acel clasic "Tu nu ai gresit cu nimic. Este numai vina mea, insa nu mai putem continua asa." Si-atunci scenariile posibile sunt urmatoarele:
1.Si-a gasit cineva cam cu vreo luna inainte sa iti dea bomba, drept urmare nu ai decat sa treci prin etapa "vindecarii" de unul singur privind in trecut si in prezentul suparator ce-l include pe proaspatul cuplu, in mainile tale nefiind nicio solutie.
2.E mult prea prins de propria persoana, propriul bine si mult prea self centered ca sa mai ai si tu loc. Te-ntrebi cum de ai avut pana atunci? Ei bine nu ai avut. Ceea ce ai avut a fost iluzia acelui loc langa el. Ai putut fi acolo pentru ca avea nevoie sa fii acolo, altfel nu se punea problema. L-ai pus pe picioare? I-ai dat incredere in el? L-ai ajutat sa treaca peste fantomele trecutului? Minunat, tocmai ai primit rasplata: un sut in fund. Acum e momentul in care trebuie sa mergi mai departe.
Se-ntampla lucruri. Ca cele mentionate mai sus. Ce faci? Incepi sa construiesti un zid in jurul tau pentru ca nu vrei sa te mai atinga nimic. Se zice ca zi de zi pierdem neuroni care nu o sa ii mai recuperam, ever. S-a gandit cineva ca dupa fiecare relatie pierdem cate putin din suflet? Se rupe bucatica cu bucatica si... la sfarsit cu ce ne alegem? sau cu ce o sa se aleaga omul care ne va fi alaturi la un moment dat? Cu o persoana instabila, careia ii e frica sa se mai implice gandindu-se ca oricum totul o sa fie scrum dupa o perioada.
La inceput suntem un tablou mai mult sau mai putin reusit, insa intreg. E de-ajuns ca un om sa vina, sa-i placa ceea ce vede, iar dupa un timp sa se plictiseasca si sa-l distruga. Si-atunci nu suntem altceva decat un joc de puzzle, cu care cineva o sa-si bata capul sa-l refaca, iar tot ceea ce poti spera e sa nu isi piarda rabdarea si entuziasmul intre timp.
Sa ne fie bine.
1 comments:
La noapte ne certam definitiv,
Ne despartim în mici felii de pâine
Si ne urâm acum fara motiv,
Sa ne-mpacam fara motive mâine.
Nu-i cauza si nu e nici efect
În toata înclestarea asta mare,
Iubirea noastra toata-i un defect,
Fereasca Dumnezeu sa se repare.
Îmi vine sa te-njur de Dumnezeu
Si-apoi sa-L rog pe El sa te salveze,
Esti binele, precum esti raul meu,
Cea mai cumplita dintre ipoteze.
Ma calci pe nervi si ma înnebunesti,
Ai sa ma faci, fierbinteo si rebelo,
Cu-aceste negre mâini împaratesti
Sa-ti nimeresc gâtlejul ca Othello.
Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te pastrez în mine,
Pe inima te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut în cioburi si ruine.
La tot ce-i hotarât definitiv
Nu am nici azi nimica împotriva,
Dar eu ma tem sa nu gasim motiv
Pentru o despartire relativa.
Promite-mi ca pe celalalt tarâm
Ne vom vedea cu niste ochi de gheata
Atâta timp cât nu ne hotarâm
La scurta despartire de o viata.
Intelegi tu ce vreau sa spun...>:D<
Post a Comment